Adio, drag prieten, trăiscă Franța!

Am zâmbit când am lăsat cartea să cadă pe podea și înainte ca paginile ei să se îndoaie. Am constatat că nu mai aveam ce face. Și asta era de rău. M-am uitat atentă pe masa de sticlă din spatele meu și am văzut aparatul pe care l-am lăsat noaptea trecută acolo. M-am apropiat ușor de masă și am luat repede aparatul de fotografiat. Acum că am găsit ce să fac, ce naiba să fotografiez?