Memories space.

-Yeah, maybe, şopti râzând, inspirând puternic aer în piept în încercarea de a se linişti.

-Să nu mai râzi că încep şi eu să râd. murmură.
-Da eu de ce să râd? Că aici se vorbeşte despre mine.

-Râzi de tine! murmură, pufnind din nou.
-Ah, ah, e greu să te opreşti, prea greu~

-Neee...! Nu pot să râd de mine . se strâmbă.

-Lasă că o fac eu şi pentru tine, şopti, privindu-l scurt.

-Reao! râse slab nerezistânt să mai facă pe copilul.

-Pfft. Începu să râdă şi mai puternic la replica tânărului, închizând ochii pentru a nu lăcrima.
-Thanks pentru compliment, şopti printre râsete, dându-şi la o parte tot părul ce-i acoperi chipul.

-Ne , ne. Ar trebui să te blestem că faci mişto de un biet băiat. râse încercând să se abţină şi să continuie să facă această 'glumă'.

-Ce fel de blestem..? întrebă curioasă, râzând. Haide, că am oricum ghinion în destule lucruri, pe ce plan vrei să mă distrugi tu? continuă pe acelaşi ton.

-Te ... îşi duse mâna la bărbie frecând-o uşor gândindu-se.
-Aha! Te blestem să umble toţi băieţii din lume după tine!
-În frunte cu mine...mormăi pentru el.

-Eh, eh? CE?! aş muri în câteva zile în stilul ăsta, şopti, reuşind să se mai stăpânească din râs. Nici măcar nu-mi pot imagina aşa ceva, continuă, strâmbându-se într-un mod copilăresc.

-Păi ..ăsta da blestem! râse malefic privind-o pe fată.

-Ce speriată sunt, şopti pe un ton tremurând, încercând să pară cât mai credibilă.

-Geez , îmi pare bine. râse.
-Ne , să vezi cum e. murmură prostindu-se căci blestemul nu era real.

-Mda, sigur, o să şi văd, răspunse pe un ton sarcastic, râzând. Ne, dar ştiai că şi tu eşti tot băiat...? Ai zis toţi~ băieţii de pe Pământ, şopti, continuând să râdă.

-Ştiu ce am zis! Şi deh şi eu voi fi printre ăia. râse

-Nici asta nu-mi pot imagina, tu trebuie să ai pe cineva de-a dreptul cute, perfect, blah-blah, să alergi, nu pe mine, şopti, râzând.

-Eu? Pe cineva cute? pufni în râs.
-Ne , eu sunt singur de când mă ştiu.

-Eh? În fine, vei găsi tu ~ dar nu mă alerga pe mine, şopti, râzând. Ai nevoie de ceva mai bun ca mine, continuă, scoţând limba.

-Păi de ce? Tu nu eşti destul de bună? întrebă aşezându-se în stil turcesc.

-Hell no. Nu mă ridic la standardele tale, mai mult ca sigur, şopti dând uşor din umeri, zâmbind amuzată.

-Da de ce? Eu nu sunt un tip normal? întrebă amuzat.

-Deh, ba da. Doar nu eşti extraterestru o.o murmură râzând scurt. Ah, nu te-am întrebat şi am şi speculat, ce gusturi ai în materie de aşa ceva..? Sau nici nu ştii?

-Uh..habar nu am. se strâmbă uşor încercând să se gândească.
-Dar tu?

-Nici eu nu ştiu, nu m-am gândit prea mult la asta, murmură râzând.