Memories space.

-Eh. Păi eu sunt genul care trăieşte clipa . murmură el râzând slab

-Nu mă îndoiesc de asta, mormăi râzând. Eu nu ştiu ce să zic, într-un fel şi eu fac la fel.

Zâmbi.
-Da asta nu înseamnă că nu gândesc. zise el râzând slab.

-Orice om gândeşte, acum.. ce gândeşte, nu mai contează, murmură râzând.

Râse slab.
-Ne , unii au mintea cam expirată cei drept.

-Yeah, you're right, şopti râzând. Dar nu ai ce să le faci..

-Ne , dacă ăsta a fost 'norocul' lor. dădu' din umeri.

-Corect, argh, încep să mă plictisesc, şi cred că am ameţit de la râs, nu vreau să-mi încerc echilibrul în secunda asta, mormăi, aşezându-şi pălmile peste chip.

-A , no şi eu sunt pe moarte de la atâta plictiseală-

-Nu-mi spune că o să mori acum, mormăi amuzată, ridicându-şi privirea către acesta.

Îşi duse o mână la inimă şi una la frunte prefăcându-se că este pe moarte.
-Ah...draga mea..! Acum eu o să mor...murmură prăbuşindu-se pe covor ca şi cum ar fi fost real.

-Draga mea..? Wait, ce? întrebă râzând, lăsându-se în genunchi lângă el.
-Hm..ce-ţi pot face să-ţi revi, mormăi stând câteva pe gânduri.

Încercă să nu râdă şi să pară cât mai serios.
-Un..un singur sărut şi este..de ..ajuns. mormăi el părând pe moarte.

Râse scurt, dorind să-i facă jocul.
-Ok, să sperăm că va fi un sărut ce te readuce la viaţă, şopti încercând să nu râdă, apropiindu-şi chipul de al acestuia, unindu-şi buzele.